Azi mai putin... din toate

Astazi m-a durut burtica destul de tare. Nu ma pot misca mai deloc, coboratul scarilor este o epopee ce dureaza de 3-4 ori mai mult decat in mod obisnuit. Mica mea a dormit toata ziua, abia acum o simt putin miscandu-se. Nu vreau decat sa fie ea bine si sa nu o incomodeze nimic pe acolo. Nu vreau sa imi fac griji, dar deh... nici nu pot sta linistita

A fost o zi ciudata, cu momente de melancolie si de tristete, dar si cu momente in care am fost prezenta in Acum.

Se apropie Pastele, si anul acesta nu avem nici un plan, nu plecam nicaieri si nu primim pe nimeni la noi. Nici la biserica nu vom putea merge, ceea ce ma intristeaza pentru ca Pastele imi place mai mult decat Craciunul tocmai prin prisma Deniilor si a Slujbei de Inviere. Imi va lipsi mult si mersul la tara, cu oua rosii si miros de foc.

La anul de Paste vom fi in 3, si va fi deja altceva. Abia astept!!!

Poate pana atunci vom reusi sa scapam de pandemie si de frica, si vom putea sa ne bucuram in tihna unii de altii si de binecuvantarile vietii.

Mai vorbim!