Ziua 1 - azi am decis sa scriu

(sursa foto: www.theroadtrips.co)

Am decis sa scriu aceste randuri la indemnul unui bun prieten - Scrie, scrie ce simti, ce traiesti, ce experimentezi, scrie pentru tine si, daca vrei, si pentru altii. Numai scrie! - asta imi spune de ceva timp si abia acum am decis sa il ascult si sa ma asez la scris.

Este 2 aprilie 2020, sunt insarcinata in 21 de saptamani si traim izolati in case de cateva saptamani, din cauza pandemiei de Covid-19 - Coronavirus. Tot globul este afectat, mai mult sau mai putin, de aceasta boala, fie din punct de vedere al sanatatii, fie din cel economic sau poate numai social, prin distantare, izolare, nesiguranta, frica, panica, mai mult sau mai putin vadite, mai mult sau mai putin mascate prin acte de neascultare, de iesire din tipare sau de incalcare a regulilor de minima protectie proprie.

Pana acum viata mea nu s-a schimbat foarte mult. Lucram de acasa si inainte, lucrez de acasa si acum. Momentan la job e ok, chiar mai linistit decat pana acum. Sotul meu lucreaza de acasa cu mine, ceea ce ma bucura pentru ca stam mai mult timp impreuna.

Imi lipsesc insa mult iesirile pe seara, intalnirile cu anumite persoane, vizitele unor copii si mersul la meditatie. Imi lipsesc imbratisarile oamenilor dragi, mancatul impreuna sau condusul.

Am in schimb posibilitatea de a sta mai mult timp cu mine. De a face si lucruri care imi fac placere - cum este si scrisul (acest blog este dovada). De a intelege ce e important in viata.

Sarcina este un motiv de fericire si incantare in fiecare zi. Nu este o sarcina usoara, am ceva mici probleme, nu ma pot misca in voie, insa asta nu ma impiedica sa fiu recunoscatoare pentru miracolul meu.

Ma gandesc destul de des la lumea in care va veni acest copil. Sper ca pana atunci situatia sa se schimbe, sa se linisteasca si pandemia, si criza economica, si spaima oamenilor. Sunt insa constienta ca sansele sunt destul de mici, si ca lumea nu va mai fi la fel ca pana la momentul in care ceva invizibil ne-a facut sa ne regandim existenta.

Va fi o lume noua si, sper eu, mai buna. Unele vor reveni la normal... incet-incet. Altele nu vor mai fi la fel niciodata. Depinde de noi insa in ce fel se vor schimba si in ce fel ne vom schimba noi.

Timpul va arata si va alege.
Eu si copilul meu - care acum se joaca cu piciorusele in burtica mea - vom fi aici sa le vedem si sa le traim pe toate, asa cum vor veni si cum ni le vom face.